Mă gândeam de mult timp să scriu articolul acesta. Iar acum îl și scriu, mai ales că azi am publicat și „De ce îmi place să fiu introvertită”. Îl scriu pentru că nu de puține ori s-a întâmplat să aud o discuție între colegii mei în cadrul căreia era unanim acceptată o anumită preferință muzicală, estetică sau artistică, iar mie să-mi fie frică să intervin și să-mi spun părerea care era contradictorie. Mai pe românește, ei sunt așa, dar eu nu am curajul să afirm că mie nu-mi place ce le place și lor – că eu sunt altfel. Nu mă înțelegeți greșit. Colegii mei de clasă sunt cei mai buni pe care am avut ocazia să-i cunosc. Și cu toate acestea, simt că în anumite domenii dacă mi-aș spune părerea aș primi eticheta de „ciudată”. Chiar dacă nu mi s-ar spune asta în față.
Dar uite că eu am ajuns să fiu mândră că sunt diferită și o să strig (scriu) în gura mare chestia asta. Uite de ce sunt diferită.
1. Pentru că deși 98% din colegii mei sunt rockeri, eu pot să număr piesele rock din Winamp (fără reclamă ascunsă) pe degetele de la mâini. Sunt 4 de la Evanescence (mai triste, așa, potrivite cu mine), 2 de la Avril Lavigne (When you’re Gone și Complicated), 2 de la Queen (We are the champions și The Show Must Go On) și una de la Scorpions – Still loving you. În total 9. Restul de 427-9=418 piese sunt cu totul alte genuri.
2. Pentru că nu suport heavy metal-ul, folk-ul, jazz-ul și muzica populară.
3. Pentru că ascult Lady Gaga. Vreți să mai auziți asta o dată? ASCULT LADY GAGA! Aș prefera în orice secundă „Bad Romance” (cea mai reușită melodie a ei, după mine) în loc de Metallica. A, da. O singură melodie am ascultat de la Metallica în lunga mea existență de aproape 17 ani, și aia era „The Imperial March” din Star Wars (a.k.a. melodia aia care se auzea în fundal când apărea Darth Vader). Și nu îmi place Lady Gaga ca persoană. Doar muzica ei.
4. Pentru că în vacanță prefer să mă auto-învăț chimie sau matematică decât să mă plimb în parc. Ce viață ratată, ar spune unii. Eu așa înțeleg să-mi trăiesc viața, și dacă nu vă place, ignorați-mă. Simplu.
5. Pentru că, deși habar n-aveam până acum câțiva ani cine e Jean-Paul Gauthier și habar n-am care e ultima modă la Paris, înțeleg ce scrie pe etichetele alimentelor (marile mistere ale omenirii de genul glutamatului de sodiu, carbonatului acid de amoniu sau propilenglicol). Chemistry freak. Și singurul motiv pentru care știu cum a murit Gianni Versace e că mă pasionează studierea crimelor, detectivii, investigațiile etc.
6. Pentru că n-am văzut niciun film cu Johnny Depp. Printre actorii mei preferați nu se numără sus-numitul sau Angelina Jolie, Brad Pitt, Robert Pattinson sau Kristen Stewart, ci oameni ca Anthony Hopkins, Catherine Zeta-Jones, Colin Firth sau Anne Hathaway.
7. Pentru că, deși sunt fată, sportul meu preferat este fotbalul. Nu să-l joc, pentru că nici nu pot din cauza condiției fizice. Dar să-l privesc. Sportul-rege e pe locul 1.
8. Pentru că, deși sunt fată (din nou), nu mă machiez. De ce să pierd ore întregi cu machiajul în fața oglinzii când pot să pierd orele în fața calculatorului citind lucruri interesante sau vizionând un film?
9. Pentru că nu îmi plac scriitorii post-moderniști. O excepție notabilă aici e povestea „Florin scrie un roman” a lui Mircea Cărtărescu. Senzațională tehnica narativă. Eu îi prefer, dintre cei români, pe Slavici, Rebreanu și Eliade. Și îmi displace profund (să nu zic urăsc, e un cuvânt prea greu) orice scrie Camil Petrescu. Mi se pare excesiv de vulgar. Pot să ignor faptul că Fred Vasilescu se culcă cu (scuzați cacofonia) o prostituată în timp ce el era îndrăgostit de o altă femeie, pot să ignor că Ștefan Gheorghidiu face același lucru fiind căsătorit (eu sunt mai de modă veche)…dar merge prea departe când descrie cu lux de amănunte femei goale (am remarcat asta în Patul lui Procust). Din câte am învățat eu la română, una din trăsăturile particulare ale stilului este Demnitatea stilului , citez: „dată de folosirea cuvintelor cuviincioase, conferind exprimării delicateţe, fineţe, discreţie şi eleganţă. Abaterea de la această calitate duce la o exprimare vulgară, de prost gust, supărătoare.” Hai să nu dezbat problema prea mult.
10. Pentru că îmi petrec mai tot timpul la calculator.
11. Pentru că sunt dependentă de Facebook. Nu pentru socializare, evident, ci pentru jocuri.
12. Pentru că sunt o tocilară notorie. Cred însă că deja ați observat asta. Dar, așa cum se spune în „Revenge of the Nerds”, îmi proclam dreptul meu ca tocilară să stau toată ziua la calculator, să nu ies din casă toată ziua și „to be even nerdier than that!”
13. Pentru că prefer să vorbesc cu un adult decât cu persoane de vârsta mea. Nu vreau să generalizez aici – sunt și adulți cu capul în nori, și adolescenți cu care poți purta o conversație inteligentă.
14. Pentru că ora de sport e pe ultimul loc în topul preferințelor mele (oricum sunt scutită, dar mă plictisesc enorm), iar chimia e pe primul. În timp ce pentru majoritatea elevilor este exact invers.
15. Pentru că prefer Cartoon Network dublat în română, în timp ce alții sunt nostalgici după vechiul CN în engleză. Asta nu pentru că n-aș ști o boabă de engleză, ci pentru că mi se pare că vocile actorilor români sunt mult mai potrivite pentru fiecare personaj în parte. În același timp, îmi plac și unele desene animate nou introduse (Chowder, Johnny Test, Teen Titans), dar nu le uit pe cele vechi (Tom și Jerry, Fetițele Powerpuff, Laboratorul lui Dexter sau Johnny Bravo).
16. Pentru că ascult și muzică românească, deși ceilalți cred că tot ce produce România e de doi bani. Eu ascult cam orice îmi place și, ca să vă demonstrez ce gusturi cosmopolite am, o să scriu în continuare nume de artiști din playlist-ul meu. ABBA, Ace of Base, Armin van Buuren, Boney M, C.C. Catch, Chris Norman, Ciara, Depeche Mode, Enrique Iglesias, Evanescence, George Michael, Inna, Janet Jackson, Lady Gaga, Laura Pausini, Miley Cyrus, P. Diddy, Pet Shop Boys, Richard Clayderman, Rihanna, Sandra, TATU sau Toni Braxton. Deci ascult și piese din ’79 și piese care au apărut de-abia ieri la TV. Ascult și muzică clasică (Beethoven, ce-i drept, mai rar), și electronică, pop, R’n'B sau house.
17. Pentru că în loc să vreau să învăț o limbă la modă cum ar fi japoneza sau germana (noi facem la clasă franceză), eu îmi doresc să învăț rusa ca a treia limbă.
18. Pentru că, până să ajung la liceu, habar n-aveam cine e Dr. House. Nu glumesc. Nici până acum nu m-am uitat la vreun episod. Mă și întrebam când îi auzeam discutând cel mai recent episod, „dar cine sau ce o mai fi și House ăsta?”. Eu, până una-alta, prefer CSI: New York.
Am o ciudată senzație că lista va continua…Până data viitoare, <insert funny line here>.
februarie 2, 2011 la 4:36 pm |
eu cred ca e bine sa fii diferit!si eu sunt diferita si sunt mandra de mine!!!
mai 21, 2011 la 2:41 pm |
stii….interesant ce ai scris tu aici
…….:-?…poate pt unii pari ciudata .dar ….in schimb …si eu ma regasesc …oarecum printre randurile …nu suntem “ciudati” .suntem diferiti ….si dupa cum imi place mie sa spun …..” pt ca stiu sa ma bucur de lucruri pe care alti nu dau 2 bani ” si ” pentru ca eu vad lucruri pe care altii nu le vad” …miar place sa discut cu tine 
.pe mess 
…nush poate …cu cineva la fel de diferit ca si mine ?:) …..facem schimb de id-uri ?:):D….papa :*
iunie 8, 2011 la 1:27 pm |
Acuma, hai sa fim seriosi… cat de diferita poti sa fii… ca tine exista inca vreo alte cateva zeci de mii… la fel cum aceleasi numere le inregistram pentru fiecare gen muzical, preferinta artistica, obiecte de studiu… daca ne-am compara realist cu toate grupurile din jur, am observa ca suntem diferiti fata de unii, nu si fata de ceilalti. Asa o sa scrie si un rocker maine… sau unul care asculta populara… “ma simt diferit, si (strig in gura mare asta fara sa-mi dau seama ca nu sunt)… ma simt diferit ca ascult populara, desi lumea prefera lady gaga. I am a freak pt ca prefer sa cos goblenuri in loc sa fac research pe net la chimie…”… dar oare daca stati pe net toata ziua si urlati cat sunteti de diferiti, nu vi se pare ca de fapt sunteti EXACT LA FEL cu alte cateva milioane de troubled teens care fac acelasi lucru? GO OUT IN THE SUN si gasiti-va un sens. Totul depinde de grupul cu care te compari.
august 11, 2011 la 10:23 pm |
Mie, imi place sa ma contrazic cu oameni de dragul de a ma contrazice, foarte rar gasesc un singur om cu care sa pot vorbi ore in sir….de obicei cu un grup mai mare ,ii las sa isi spuna parerea toti se aproba unu pe altu,da,da,da..si apoi vin eu si le zic nu, ca nu e asa…si incep argumentele,situatile,comparatile,extremele..,cand se blocheaza unu revine altu si tot asa ..de ajungem de la “e mai bine sa-ti bati nevasta decat sa iesi din casa” la politica lui basescu,saracia din tara,si nemurire…e pacut sa ai o opinie si sa o aperi cu inversunare nimeni nu te va critica pentru asta.
februarie 17, 2012 la 11:26 pm |
Ma regasesc in ceea ce ai scris… Singura diferenta e ca
eu iubesc muzica rock, in timp ce colegii sunt niste fitosi ce asculta Inna (bleah!) si alte minuni disco si club… Si mai e o chestie: nu imi place sa port genul de haine “girlie” si orice chestie prea exagerata. Ma consider o introvertita – ma simt in largul meu, desigur, cu cei cativa prieteni ai mei ^_^
Nu stiu daca o conta vreun pic tot ce am scris eu aici, dar am simtit nevoia sa ma bag si eu in seama nitel… (:
Have a nice day! \m/
februarie 18, 2012 la 11:08 am |
Baga-te in seama cat vrei, bik! Nu este nicio problema – eu, una, ma bucur sa gasesc oameni cu aceleasi preocupari si trasaturi ca mine, mai ales ca nici nu suntem prea multi. Nici mie nu imi plac chestiile de fete (nu ma machiez, nu port rochii/fuste, port cam aceleasi haine in fiecare zi etc etc). Imi place putin rockul si mie.
O zi frumoasa si tie si mersi de comentariu!