De ce imi place istoria? (printre altele)

By Marie Louise

Vazusem intrebarea asta in manualul de romana – probabil era formulata un pic altfel, dar asta nu conteaza asa de mult. Si m-am gandit sa raspund la ea pe blog, dupa ce s-a intamplat urmatorul lucru…

O sa incep cu inceputul. Personalitatea mea istorica preferata este Napoleon I (au fost foarte multi Napoleoni, adica trei). Toata lumea a auzit de el. Dar de ce imi place mie? Pai din mai multe motive.

1. Parea putin nebun.

2. Era un geniu.

3. A doua lui sotie a fost Marie Louise, printesa Austriei. (De remarcat ca si pe mine ma cheama la fel.)

Asa. Sa continuez…Ieri, cautam nu stiu ce cuvant in dictionar si, deodata (asa incep toate povestile) il deschid la partea a II-a, cu nume proprii. Si, nu stiu prin ce modalitati, ajung la Napoleon. Am ctit niste chestii interesante pe care le mai citisem si pe Wikipedia. Bun, deci trec la Napoleon II, fiul lui. De aici am aflat ceva ce nu stiam. In afara de faptul ca avea vro 5 nume (Francois, Charles, Joseph…), a murit la numai 21 de ani, izolat in Palatul Schonbrunn. Dupa exilul lui Napoleon, mama lui (adica Marie-Louise) s-a recasatorit si l-a neglijat, lasandu-l la Palatul Schonbrunn in grija rudelor ei. De aia era si el foarte solitar si a si murit de tanar. Si la palat li se interzisese tuturor sa ii vorbeasca despre tatal lui vreodata…

Cat imi plac povestile triste! Il admir pe baiatul asta si suferinta lui…

Si ceea ce e si mai enervant e ca s-a scris o drama care il are in rolul principal (L’Aiglon sau Puiul de vultu) pe care eu am cautat-o pe net si nu am gasit-o decat la site-uri de anticariate. Mda, fac pariu ca la biblioteca scolii nu exista vreun exemplar. Off…

Napoleon al III-lea nu e foarte interesant, e nepotul lui Napoleon I, deci o sa sar peste el.

Imi place istoria pentru povestile de demult, pentru atatea surse de inspiratie pentru carti si pentru faptul ca ea insasi reprezinta povestea lumii. :)

O sa inchei cu un citat din proful nostru de desen, care nu se potriveste cu tema pe care am tratat-o aici, dar nu mai scriu eu un alt articol doar pentru asta:

“Stiti, Hamlet era baiatul ala putin cam emo, care tinea un craniu in mana.”

Lasă un Răspuns